Antreprenori „in timpul liber”

Posted on 03/08/2012

0


Sunt tineri, inventivi, temerari si …au un business de success!

Dar nu orice business, ci unul part- time. Ei sunt cei care, dupa orele 18.00, cand programul corporatiilor la care lucreaza se finalizeaza, deschid usile propriilor afaceri. Fie ca sunt in mediul on line sau chiar in centrul vechi al capitalei, afacerile lor sunt inedite( unele chiar unice).Haideti sa ii cunoastem pe acesti “pionieri” ai business-ului „altfel.”

Andreea Baniță, este unul dintre acesti antreprenori „altfel”.

Andreea lucrează în departamentul de marketing al uneia dintre băncile mari ale României. După șase seara și în weekenduri, însă, Andreea devine providențiala „maître fleuriste” a mireselor sofisticate și pretențioase care nu‑și doresc un simplu buchet de nuntă, ci o creație florală „haute‑couture” care să se muleze pe gusturile, personalitatea și, mai ales, pe povestea lor. 

 Si‑a început activitatea paralelă în urmă cu trei ani și, grație florilor, a realizat ce înseamnă să fii cu adevărat în locul angajatorului, asumându‑ți, de la A la Z, toate responsabilitățile unui business. „Acum am un respect mai mare pentru ceea ce înseamnă condiții bune de muncă și un leadership competent”, explică Andreea.

Dacă la serviciu se supune rigorilor unei corporații în care fiecare are „pătrățica” lui bine delimitată, când se află în fața mesei pline cu flori de toate culorile, este doar ea. Singură. „Dacă aș avea o echipă mai mare, în care fiecare să aibă amprenta lui artistică, toate creațiile mele nu ar mai fi unitare”. Nu pentru că eventualii angajați nu ar fi talentați, dar, de dragul liniei generale a brandului, este mai logic să creeze ea tot conceptul și să‑l execute conform propriei viziuni.

Sunt în ambele bărci: cea de corporatist și cea de antreprenor și voi continua să le fac pe amândouă atât cât mă vor ţine puterile”, recunoaște încă din startul discuţiei.

Faptul că florile reprezintă, cel puțin deocamdată, activitatea secundară, o ajută să facă mai puține compromisuri decât și‑ar permite un antreprenor full‑time: „Dacă vine cineva și îmi cere un coș mare cu sclipici pe el, pot să‑l refuz din start, pentru că stilul nu mi se potrivește. Pot să‑mi exprim talentul cum vreau și pentru cine vreau, fără să mă simt constrânsă de nimic”. Când businessul îți ocupă sută la sută viața, o asemenea selecție devine mai dificilă, dar cu siguranță nu imposibilă.

Pentru moment însă, nu s‑ar îndura oricum să renunțe la cealaltă jumătate de lume, pentru că jobul „de zi” vine cu satisfacțiile lui, dintr‑un cu totul alt registru. „Poate că e ceva mai puțin incitant decât florile, dar am făcut șapte ani de facultate, masterat și alte cursuri pentru meseria mea și încă simt că mă provoacă”, își explică Andreea alegerea de a rămâne pasager în ambele bărci.

Părinții și prietenii au susținut‑o de la bun început în aventura ei duală. Asta deși sunt, așa cum îi place chiar ei să‑i caracterizeze, „oameni cu picioarele pe pământ”, între care ea se simte unica artistă. Pasiunea pentru flori ține, totuși de istoria familiei: serele tatălui Andreei, povestea străbunicului din Buzău (pepinierist și director al stațiunii de cercetări experimentale de la Dăbuleni), plimbările cu trăsura printre lanuri de lavandă, viță de vie sau pomi fructiferi și imaginea grădinii cu flori a bunicilor săi din partea mamei. 

Ca dovadă, dacă o întrebi despre copilărie, nu vei auzi poveștile clasice despre păpuși, jocul cu alți copii sau marile năzbâtii care au făcut‑o să încaseze curele la palmă. Îți va vorbi, însă, dintr‑o răsuflare, despre răsaduri de crizanteme și lalele ținute într‑un beci vechi de la subsolul casei bunicilor, de expedițiile pe lunca de lângă Drăgășani, orașul său de origine, în căutare de plante și flori, dar și de atenția ei neobișnuită pentru combinațiile de culori din natură. Dacă marketingul a fost o pasiune care a apărut pe parcurs, mi‑e deja clar că florile stăteau scrise în destinul ei. Ca și pasiunea pentru ceea ce francezii numesc „l’art de la table”, arta aranjării mesei. „Pe vremea aceea nu credeam că lucrurile astea contează undeva și pune cineva preț pe ele”, recunoaște acum, cu toată sinceritatea. Le făcea din instinct, ca și combinațiile inedite de flori cu fructe, la care oamenii strâmbau din nas inițial, dar pe care le‑a redescoperit, ulterior, în manualele de profil de la cursurile de „Aranjamente europene” făcute la Londra, la mulți ani distanță.

La 18 ani, aflată în fața primei alegeri majore de viață, Andreea își dorise să pecetluiască pasiunea pentru flori printr‑o diplomă de la Facultatea de Agronomie. Mai cerebrali, părinții au organizat un consiliu de familie ad‑hoc și au trezit‑o din reverie: „Mi‑au spus «Trebuie să ai o meserie serioasă și sigură pentru vremurile astea și după aceea poți să faci ce vrei tu»”. Așa a ajuns la Economie Generală, după care s‑a apucat, în paralel, de Facultatea de Marketing, singura din ASE în care i s‑a părut că își poate valorifica în mod concret creativitatea nativă. „E cumva un laitmotiv al vieții mele”, privește ea acum, retrospectiv.

Întotdeauna am avut două lucruri de făcut în paralel”.

 Totul s‑a schimbat printr‑o întâlnire aparent întâmplătoare cu o familie de australieni relaxați care își cumpăraseră o casă pe malul oceanului și făceau pictură, gătit sau creație de porțelanuri, întreținându‑și cu sârg toate pasiunile care‑i măcinaseră vreodată.

Acolo, într‑o vacanță de câteva săptămâni, a învățat să‑și redescopere propriul talent.

La întoarcerea în țară, și‑a permis, pentru prima oară după multă vreme, să privească din nou natura cu atenție, să studieze combinațiile de bej și verde din parcuri, să îndrăznească să‑și imagineze aranjamente de flori. Să viseze.

Din 2007 încoace, Andreea a absolvit câteva cursuri de aranjamente florale în străinătate și și‑a deschis micul business de „maître fleuriste”. Din această joacă de creație au venit și primele sale contracte mari. Chiar nesperat de mari, și nu neapărat financiar, ci prin prisma brandurilor implicate (cu care are un contract de confidențialitate ce o împiedică să divulge nume exacte): un proiect de decorare a magazinului bucureștean al unuia dintre marile branduri străine de lux cu ocazia zilei de 1 martie sau decorarea unui hotel de cinci stele de pe litoralul românesc cu ocazia relansării.

Weekendurile și serile sunt dedicate sută la sută florilor, ceea ce nu‑i lasă prea mult timp pentru a‑şi trage sufletul. Chiar și așa, însă, nu simte renunţările ca pe un sacrificiu. Ba chiar dimpotrivă. „Am călătorit, mi‑am rafinat gustul, am citit despre flori, am fost atentă la natură, am trăit niște ani superbi de când îmi fac florile”. Trocul a meritat.

Posted in: Ne place